Voi incerca sa folosesc fraze scurte ca sa ma fac inteles mai usor. Trebuie sa recunosc ca m-am umplut de obida citind diverse texte. Pe internet. Unde altundeva...? Mai nou am tendinta din ce in ce mai puternica de a refuza sa mai masor spusele oamenilor. Nu mai iau ca adevarate cele spuse. Nici ca minciuni. Nu sunt nici macar indiferent. Informatia a ajuns azi mai periculoasa decat orice alta otrava sau arma. Nu periculoasa in sensul ca ar omora sau rani, oricum nu fizic.
Trebuie sa fac o paranteza si sa spun ca a comunica nu inseamna a transmite informatie. Informatia e un lucru aparte. Si tot un lucru aparte si foarte diferit este comunicarea.
Problema cu informatia e simpla oarecum. De fapt nu conteaza atat de mult sa stii ci cum stii. Cei care stiu un lucru, au dobandit aceasta informatie printr-un anumit fel de comunicare.
Nu insist asupra felurilor de comunicare existente pentru ca sunt multe, si va invit sa le cautati pe cele pe care le veti considera a fi cele mai sigure "surse" personale din care sa luati informatia.
Pana la urma informatia e o hrana. Dar pana sa ajungi la ce anume mananci mai sunt "de unde" mananci si "cum" mananci (exista, fireste si "daca" mananci sa nu, si aici putem spune ca mai toata lumea e "indopata" fara sa-si dea seama cu informatie...). Nicio fiinta din lumea asta nu mananca orice, oricum sau oriunde.
In privinta informatiei, cred ca aceasta ar putea fi cel mai usor considerata hrana pentru partea rationala a omului. Aici trebuie insa facuta o paranteza iar. Exista feluri si feluri de a ne hrani cu mancare obisnuita. Exista mancaruri care nu ne plac, altele care ne plac dar ne fac rau, altele care nu ne plac dar ne fac bine. Asta nu face decat sa ne arate cat de putin ne spun simturile noastre despre ceea ce este bine pentru noi. Cu alte cuvinte, chiar si ca sa ne hranim sanatos cu mancare consacrata, tot avem nevoie de o informatie. Depindem in foarte mare masura de informatie. Iarasi nu as vrea sa accentuez acest lucru, pentru ca este complex.
Oricine a ajuns pana aici citind se poate gandi pentru sine cam in ce masura depinde sau a depins de informatie pana acum. Ceea ce as vrea sa reiau este ca informatia de care -iata- depindem este strans legata de comunicare. Comunicarea are multe forme, deci si noi depindem de ele.
Felul in care primim informatia ajunge sa ne defineasca pana la urma ca oameni. Altfel spus, suntem fiecare in parte rezultatul felului in care intelegem si folosim comunicarea.
Spuneam la inceput ca m-am umplut de obida citind. Pentru ca si cititul si scrisul fac parte dintr-un mijloc de comunicare. Unul din cele multe la care ne-am gandit deja, daca am apucat. De fapt, nu exista informatie in forma pura, ea exista doar intr-o forma, intr-o "configuratie" (nu cred ca e cel mai nimerit cuvant) pe care i-o da comunicarea. Cine comunica, de unde, cum, din ce pozitie, cu ce sentiment, cu ce scop, din ce cauza, pentru cine. Daca noi credem ca exista informatie in jurul nostru imuna la aceste intrebari, eu zic ca ne inselam. Nu invit pe nimeni la paranoia sau la suspiciuni. Ce vrem de fapt prin comunicare? Ce se vrea in general?
Sa testam cateva intrebari care mi-au trecut chiar acum prin minte: Exista informatie care nu schimba? Exista schimbare fara informatie? Exista alegere fara informatie? Oare viata nu este o succesiune de alegeri? Si din nou precizez ca nu vad cum (cel putin in ceea ce priveste relatiile dintre oameni) informatia se poate elibera de caracteristicile atat de subiective ale comunicarii. Daca ar fi sa trag o concluzie acum, as spune ca nu exista informatie adevarata. De fapt includ aici ipoteza (de verificat mai tarziu) ca nu exista adevar. Cel putin nu unul despre care sa putem noi oamenii comunica, schimba informatii, pareri, opinii. Adevarul, o spun convins si raspicat in aceasta situatie, intre noi nu exista. Nu exista si nu va exista un adevar comun noua oamenilor care sa se poata transmite fara riscuri prin comunicarea dintre noi. Cei care inca ar mai vrea lucrul asta, ar fi bine sa se calmeze. Na, c-am zis-o...
Vorbeam de schimbare si vreau sa arat, sau sa inteleg in primul rand eu, ca orice schimbare are ca si cauza, sau catalizator daca vreti, niste informatie. Si, ca urmare, multi dintre cei care au inteles asta folosesc informatia ca sa ii schimbe pe cei care sunt destinatarii comunicarii. Oamenii aleg clipa de clipa, din asta e compusa viata noastra. Alegem sa facem ceva si sa nu facem altceva in fiecare moment. Nu exista viata fara a alege. De ce este importanta informatia? Ei bine, pentru ca influenteaza alegerea. Cand detinem o informatie ne este mai usor sa alegem. Dar este buna alegerea? Este. Pe masura informatiei. Vedem in felul acesta ca informatia ne directioneaza viata influentandu-ne alegerile. Adica noi traim conform informatiei din noi. Suntem "teleghidati" sau mai degraba "info-ghidati". Pentru ca distanta de unde provine informatia a ajuns sa nu mai conteze. Prin informatie, viata ne poate fi "condusa" de oricine, oriunde s-ar afla. Nu vorbim de nicio conspiratie mondiala (nici macar locala :)). Scriu si eu aici, ca poate provoc cuiva vreo mica schimbare. E o speranta, poate desarta (daca e luata separat), sau poate nu.
Si cateva cuvinte despre neputintele exprimarii. Din pacate pentru cei mai multi dintre noi, intelegem prin comunicare o forma oarecare de exprimare. Or exprimarea se face printr-o anumita forma de limbaj. Literar sau vulgar, prin gesturi, semne sau doar prin urmarirea trupului celuilalt, folosim limbajul pentru a exprima informatia. Nu exista a da mai departe asa cum am primit. Nimeni niciodata nu poate recrea conditiile in care am primit la un anumit moment dat noi informatia respectiva. Difera mult multe. Intotdeauna. Oare stim asta cand deschidem gura? Sau banuim asta cand ne apucam sa scriem ceva? Sau presupunem asta cand felul nostru de a ne manifesta dezvaluie ceea ce informatia a facut din noi? Eu marturisesc ca nu. Aproape niciodata. Si chiar "aproape" asta e cam tras de par, dar l-am pus pentru ca mi s-a intamplat macar o data. Si pot spune ca nu e intamplator pentru ca a fost un act foarte constient. Si mi-as dori sa pot face lucrul asta de fiecare data. Asadar nu e imposibil! Ar putea fi fara valoare? Va las sa va ganditi singuri.
Deci acum ca am cam desfiintat tot ce eu personal pot lega in momentul asta de informatie si comunicare, pot sa apuc pe alta cale. Nu pot avea pretentia ca voi fi inteles, cu atat mai putin folositor cuiva prin ceea ce scriu aici sau prin ceea ce spun celor din jur. Exista insa ceva in noi, cred, care nu ne lasa sa stam fara sa comunicam ceea ce simtim. Si ma leg putin de lucrul asta. Cred -din nou- ca si exprimarea (orice forma ar avea) are un inceput candva. De fapt, ne-am obisnuit atat de mult cu faptul ca toate au un inceput incat nu mai simtim nevoia de a preciza acest lucru. Ei bine, totusi, pentru mine, inceputul exprimarii intre oameni ar putea avea foarte mare importanta. Pentru ca de acolo ni se trage. De ce sa exprimam? Ce e de exprimat? Gandindu-ma putin nu pot sa gasesc un raspuns precis. Dar inclin mult sa cred ca nimeni nu vrea sa comunice ceva, decat daca are fata de acel ceva un sentiment, un "simtamant". Sa fi fost teama de ceva sau foamea sau frigul in fata carora un om primitiv s-ar ingrozi?
Iata ce cred eu, si sa judece fiecare cum vrea: Nimeni de cand a inceput exprimarea in lume si pana azi nu a reusit sa transmita prin aceasta inventie a limbajului (de orice fel) in proportie de 100% ceea ce a vrut. Se poate spune doar ca fiecare la randul sau, s-a multumit cu cat a putut celalalt sa inteleaga si a pus rata esecului pe seama diferentelor dintre oameni.
Nu vreau sa fac nicio revolutie, dar e bine sa strig si eu acum in gura mare (ma multumesc daca ma inteleg 0.1% din cei din jur) ca de vina e ceea ce noi numim indeobste "comunicare", sau exprimarea de fapt. Noi, din pacate, asociem des termenii fara vreun temei.
Ca sa nu mai lungesc obositorul meu discurs, desi am si alt fel de argumente, trec la concluzii, fiindu-mi clar ca ce am exprimat aici este folositor mai mult pentru mine.
N-are rost sa ne mai amagim ca folosim tot felul de mijloace pentru a comunica. De fapt nu comunicam nimic. Nu e decat transport de gunoi de la un sarac la altul. Saraci, pentru ca desi avem impresia, nu detinem nimic valoros prin informatia pe care o strangem. Gunoi, pentru ca asta ramane dupa orice procesare, iar informatia pe care ni se pare ca o transmitem nu e produsul finit (pe acela il folosim aproape inconstient noi insine) ci ceea ce ni se pare ca am inteles, din care se pierde binisor prin exprimare. Gunoiul, vorbeste intr-adevar despre ce a fost inainte, dar tot gunoi ramane. Semnalul de alarma pe care vreau sa il trag e ca nu putem avea pretentia de a fi sanatosi daca ne hranim cu gunoi. Spuneti cum vreti: sanatosi mental, rational, spiritual, nu conteaza.
Provocarea pe care o arunc oricui este de a gasi propria modalitate de a ocoli gunoiul si de a se hrani cu informatie adevarata, mai ales prin comunicare adevarata! Si ceva important daca nu reusiti asta: de nu gasiti modalitatea de a comunica cu cine trebuie, asa cum trebuie ca sa aflati ce va trebuie, macar nu luati gunoiul drept mancare, ca veti ajunge viermi.
Ce mult pare ca am scris si aproape nimic important...
